În Conceptul de natură în Marx, Alfred Schmidt examinează relația umanității cu lumea naturală așa cum este înțeleasă de marele filosof-economist Karl Marx, care a scris că ființele umane sunt „parte a Naturii, dar capabile să se ridice împotriva ei; și această separare parțială de Natură face parte în sine din natura lor”. În Marx, industria și știința sunt medierea dintre omul istoric și natura externă, conducând fie la reconciliere, fie la anihilare reciprocă. Schmidt explorează această tensiune dintre om și natură în Marx și arată cum înțelegerea sa a naturii se reflectă în opera scriitorilor precum Bertolt Brecht, Walter Benjamin și Ernst Bloch.