Instrumentul, Dumnezeu și puterea sunt intermediarii primari transformatori și erotici prin care fertilitatea orbă este transformată în dragoste și violență, mișcare și forțe în gândire și acțiune, în timp ce dragostea și violența sunt transformate în corp și impulsuri, în ego și cunoaștere, în același timp în care gândirea și acțiunea sunt transformate în relații sociale, instituții și societate. Subliniem faptul că violența este cealaltă față a iubirii.

Puterea este relațiile de apropriere și creație prin care individul își aproprie și creează propriile impulsuri, voință și acțiuni, precum și ale altora.

Dumnezeu este relațiile de apropriere și creație intelectuală prin care individul își aproprie și creează propriile impulsuri, voință și acțiuni, precum și ale altora.

Aproprierea este simultan consum și pierdere, un act de alienare și distrugere, în timp ce fundamentele sale, precum și limitele sale ultime, sunt omuciderea și sacrificiul, limitele și fundamentele ultime ale iubirii și violenței.

Toate relațiile de apropriere pot dezvolta și dura pe termen lung ca relații de recunoaștere reciprocă și prietenie, cooperare, solidaritate și, prin urmare, autoritate.

Prin relațiile de apropriere-putere, formele libertății sunt cultivate, dezvoltate și exercitate.

Punctul de plecare și conținutul cel mai profund al conștiinței religioase este punerea sub semnul întrebării a lui Dumnezeu, la fel cum punctul de plecare și conținutul cel mai profund al conștiinței politice este punerea sub semnul întrebării a puterii.