Filosofia stoică modelează indivizii cu o personalitate admirabilă, cu măreția sufletului, indivizi care combină armonios dispoziții aparent opuse în modul lor de viață: voința liberă cu acceptarea necesității, strictitatea cu toleranța, teoria cu practica, vigilența cu liniștea, iubirea pentru viață cu acceptarea ideii de moarte, patriotismul cu cosmopolitismul - formând prin aceste contradicții un caracter echilibrat. Stoicii au argumentat sistematic că filosofia își propune să învețe o artă a vieții. Ei considerau filosofia ca exercițiul unei arte utile pentru viață, prin urmare, destinată în mod intrinsec să fie aplicată în practică.