Patronaj, societate civilă, violență. Cuvinte cheie ale dezbaterii publice în Grecia, însă conotate unilateral. Pe de o parte, societatea civilă a fost idealizată ca un model de participare politică și un antidot la formarea clientelară a statului grec. Pe de altă parte, violența a fost la fel de demonizată ca reacționară, pre-politică și semn de înapoiere. Prin urmare, ca metafore ale binelui și răului, societatea civilă și violența sunt complet separate și tratate ca opuse. Cu toate acestea, paradoxal, stereotipurile alimentează și reproduc fenomenele pe care le descriu.

Mergând împotriva curentului, abordând aceste fenomene ca obiecte de analiză în loc de obiective normative, prezentul volum colectiv aplică o perspectivă iconoclastă asupra studiului politicului. Prin recenzii critice ale dialogului și cercetării științifice, precum și prin studii de caz, evidențiază atât dimensiunile complexe - și adesea invizibile - ale societății civile, cât și aspectele culturale, sociale și politice ale violenței. Scrise de antropologi, istorici și politologi, textele volumului, primul din cele trei din seria "Revizuirile politicii", abordează o gamă largă de subiecte: de la birocratizarea relațiilor clientelare și multiplele aspecte ale "societății civile" la negocierea relației cetățean-stat; și de la vendetta în Creta și violența războiului în Grecia în timpul ocupației și războiului civil la cazurile recente de violență vizualizată.