Un scriitor observă spectacolul lumii. Suntem în ani de prosperitate. Cu toate acestea, el vede natura prăbușindu-se, oamenii devenind străini unul față de celălalt, urmărirea banilor erodând sensul vieții comune, devenind un scop în sine. Și caută dialogul cu tine, cititor: așa începe cartea pe care o ții în mână.

Anii trec și o criză economică fără precedent zguduie Grecia, în timp ce el își continuă scrierea cărții. Au devenit gândurile sale irelevante? Sau mai relevante ca niciodată? Poate că, pentru a înțelege ce ni se întâmplă astăzi, trebuie să întrebăm ieri. Poate că "criza" nu este doar grecească, ci europeană și globală, nu doar economică, ci radical antropologică. Poate că trebuie să ne reevaluăm lucrurile lumii și cuvintele care le denumesc de la început. (Nu este aceasta sarcina literaturii?) Și mai presus de toate, să recâștigăm sensul pierdut al cuvântului "economie" într-o vreme în care "casa" noastră a devenit "lumea" noastră și "legea" ei este "ilegalitatea". Și dacă am reuși să facem asta, nu am răspunde mai bine întrebării grecului modern, întrebării umanității?

G.K.