Hotelurile, oamenii și poveștile lor: unele adevărate – sau așa cum își amintește autorul că s-au întâmplat – altele complet fictive. Poate nu chiar „complet”, deoarece foștii oaspeți ai hotelului lasă adesea „urme” care te ajută să ghicești o poveste. Sau să inventezi una.

Treizeci de ani pe drum, un lucru pe care l-am cunoscut cel mai bine în orașele care m-au găzduit: hotelurile. Am dormit în nenumărate dintre ele. Atât de multe și atât de des încât de multe ori când mă trezesc – chiar și în propria mea casă – experimentez dezorientare: cu alte cuvinte, nu am idee unde mă aflu.