Ce este iubirea?
O forță puternică care poate transforma o persoană simplă într-un erou?
Un zeu tânăr și frumos, care are atât nebunie, cât și înțelepciune? O simplă atracție fizică care vrea să fie satisfăcută, sau o uniune transcendentă și eternă a celor doi îndrăgostiți?
Este creația mitului ființelor hermafrodite, pe care zeii le-au invidiat și le-au tăiat în două, iar de atunci fiecare caută jumătatea sa?
Este, pur și simplu, o funcție biologică a corpului uman?
Sau un Daemon, un mediator etern între muritori și nemuritori? În cea mai importantă lucrare a lui Platon, tânărul poet Agathon, care a câștigat premiul la Lenaia în 416 î.Hr., îi invită pe diferiți atenieni de seamă la casa sa, în ziua următoare, pentru a sărbători împreună: Aristodemus, Phaedrus, Agathon, Eryximachus, Pausanias, Alcibiades, Aristofan, dar și pe Socrate însuși, să mănânce, să bea și să încerce să găsească răspunsuri.