... Thucydides este un atenian strălucit. Un ionian sensibil. Cel mai sensibil autor al lumii antice. Geniul hrănește sensibilitatea și sensibilitatea hrănește geniul. Amândouă exercită o presiune puternică pentru exprimare. Au fost captivate de chemarea de a exista. Ființa a mirosit lumina. Este incontrolabilă. Thucydides se simte ca un stejar înalt și robust. Va lăsa toate vânturile să îi clatine frunzele. Imparțialitatea lingvistică este refugiul necesar. Discursul său va deveni modern și demn. Capabil să suporte povara grea a geniului său. Va elibera gândurile sale. Va depăși constrângerile lingvistice. Va trece dincolo de standardele lingvistice. Va deveni el însuși standardul. Dar s-a deplasat în abisurile lingvistice inaccesibile. Rămâne singur și fără egal. Imitația necesită o identitate interioară identică. Și zeii sunt generoși cu parsimonia lor feroce. Thucydides, nimeni de atunci.