În 1963, Annie Ernaux, în vârstă de 23 de ani, necăsătorită, află că este însărcinată. Rușinea o copleșește ca o ciumă: știe că sarcina o va stigmatiza pe ea și familia ei, știe că nu ar trebui să păstreze acest copil. Într-o Franță în care avorturile erau ilegale, ea a încercat în zadar să scape singură de ea, folosind metode primitive. Înspăimântată și disperată, în cele din urmă reușește să găsească o soluție și ajunge în sala de urgență a unui spital unde aproape că a murit. Patruzeci de ani mai târziu, ea își recuperează jurnalele și încearcă să-și organizeze amintirile pentru a înțelege sensul esențial, motivul pentru care această experiență a marcat-o atât de profund.

De fapt, povestea este despre acest traumatism, un traumatism de care nu s-a vindecat niciodată.

Cartea a stat la baza filmului cu același nume, care a câștigat Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția în 2021.