În Purgatorio, Dante, după ce a descris călătoria sa în Infern, relatează ascensiunea sa pe Muntele Purgatoriu alături de Virgil, în timp ce întâlnește penitenți care se străduiesc prin agonii fizice, înfometare și flăcări pentru a-și potoli viciile pământești. Doar învățând de la ei poate el să-și atingă tranziția finală iluminată către Paradisul Pământesc pierdut de la vârful muntelui, unde își întâlnește iubirea sa decedată, Beatrice, și se pregătește să urce în Rai. Redând o lume a senzațiilor intense și a experiențelor fizice, poezia lui Dante a transformat ideea creștină tradițională a Purgatoriului, arătând cum liberul arbitru al sufletului aspirant poate transforma perversiunile lumești în perfecțiune. Este o alegorie strălucită și emoționantă a posibilității umane, a speranței și a răscumpărării.