Chania, astăzi.

La Sfânta Mănăstire Panagia Akrotiriani, conservatorul de artă Stavros Vegrakis descoperă o icoană măiestrită și simultan „blasfemiatoare” pe care nimeni nu s-ar fi așteptat să o găsească într-o mănăstire. Cine este creatorul necunoscut al acestei piese, a cărui artă este caracterizată de un realism autentic și fără egal și, mai presus de toate, cum a ajuns să urmeze o tehnică atât de îndrăzneață în iconografia sa?

În timpul unei călătorii la Smyrna, Vegrakis va găsi firul poveștii într-un loc complet neașteptat. La întoarcerea în Chania, o poveste tragică adânc îngropată în memoria orașului i se va dezvălui.

Chania, 1900-1922
O mamă taie fără milă aripile care sunt pe cale să crească pe spatele copilului ei. Evadând pentru scurt timp din subsolul umed, închisoarea sa, Ioannis, un om „imperfect”, se luptă să atingă perfecțiunea. Tânărul pictor îndrăznește de neconceput, ignorând costul. Este creația sa o blasfemie sau un ode iubirii? Dar cine poate judeca arta care izvorăște din adevărul sufletului?

În vârtejul nesiguranței și al evenimentelor istorice tragice, doi tineri nu ezită să se îndrăgostească până la extrem. Un secol mai târziu, iubirea, insensibilitatea umană și sfârșitul îngrozitor sunt imposibil de uitat…