Din ce în ce mai multe țări încearcă să mobilizeze populațiile externe "legate", fie că sunt minorități sau migranți, în scopul de a contribui la consolidarea poziției lor în arena internațională. Percepția statelor că pot beneficia de resursele materiale sau simbolice pe care aceștia le reprezintă sau le adună este motivul pentru dezvoltarea politicilor "omogene".

Acest volum examinează strategiile de tratare a populațiilor externe "legate" ale statului grec și fluctuațiile acestora pe parcursul celor două secole de existență: Ce populații alege să includă în națiune și pe care le exclude? Pe baza cărei ideologii și criterii o face? Ce obiective își propune și ce realizează? De la capitaliștii greci din Imperiul Otoman în secolul al XIX-lea la "omogenii" din fosta URSS și de la problema votului comunităților "Diaspora greacă" în 1863 la crearea ERA5, există politici care sunt în mare măsură neluate în discuție în sfera publică, dar care sunt în cele din urmă deosebit de importante atât din punct de vedere ideologic, cât și în ceea ce privește consecințele lor.