De ce construim? Pentru a învinge timpul, pentru a deveni nemuritori. Există un fel special de optimism ascuns în proiectarea clădirilor care vor rezista timp de șaizeci și câțiva ani. Măsurăm presupunerile că vor exista oameni în șaizeci de ani și că aceștia le vor locui, că vor avea în continuare nevoie să mănânce și să doarmă și să-și perie dinții, că vor folosi uși, că vor forma familii.

Puține persoane sunt mai optimiste decât inginerii. Și undeva acolo se află și speranța că nu vor avea un motiv să îndepărteze placa cu numele lor de la intrarea în clădire.