"De ce ar trebui să-ți acord un interviu? Toți jurnaliștii sunt hoți de cuvinte. De ce ar trebui să-ți dau timpul meu?" Regizorul notoriu Sam Pekinpah l-a lăsat pe jurnalistul care îl vizitase pentru un interviu prestabilit în 1982 fără cuvinte. Nu era în totalitate în eroare. Jurnalistul care îi sunase la ușă venise într-adevăr să "fure". Pekinpah știa sau simțea că nu erau vizate doar cuvintele sale. De aceea, a ales această cale extremă pentru a se proteja de "atacul" ostil. Și să ne imaginăm că neînțelegerea persistă și astăzi, că interviul este un gen jurnalistic ușor...

Te afli în fața unei persoane pe care o cunoști doar pe hârtie. Poate că el nu te cunoaște deloc. Fără a avea timp suficient, ești chemat să găsești o modalitate de a pătrunde în lumea lui interioară. Să cauți. Să săpești. Să observi. Să furi în cele din urmă imagini și atmosfere care alcătuiesc viața și rutina sa de zi cu zi, să fii martor al "intruziunii".

Nu, interviul nu este un gen jurnalistic "ușor". Dar cea mai mare dificultate a sa este și farmecul său: chiar dacă nu poți ști niciodată cu precizie ce fel de persoană vei întâlni, trebuie să fii capabil să-i faci față de fiecare dată."

M.A.