"Tristețea a venit să locuiască cu mine și îi construiesc un adăpost.
Îi construiesc un adăpost tristeții mele și o primesc înăuntru."

Un băiețel mic creează un adăpost pentru tristețea lui, un spațiu sigur în care Tristețea este binevenită, unde poate sta strâns încolăcită sau poate fi cât de mare vrea, unde poate fi zgomotoasă sau liniștită, sau orice altceva. Băiatul poate vizita adăpostul ori de câte ori are nevoie, în fiecare zi, uneori chiar în fiecare oră, și cei doi vor plânge și vor vorbi sau vor sta doar așa, fără să spună nimic.

Și băiatul știe că într-o zi Tristețea poate ieși din adăpost, și împreună vor privi lumea și vor vedea cât de frumoasă este.

O carte ilustrată emoționantă și plină de căldură care explorează importanța de a face spațiu și timp pentru propriile noastre dureri, mici sau mari, ilustrată sensibil cu ilustrațiile uimitoare ale lui David Litchfield.