O voce apare din adâncul puțului. Este vocea Juliei - alter ego-ul autorului nostru - și este puțul în care constrângerile și dorințele altora au aruncat-o, după ce a cedat inexorabilului convenții sociale a epocii care i-a modelat viitorul. A cedat ea? Într-un paradox care se dovedește adevărat - datorită căruia ne bucurăm de această lucrare - vocea din adâncuri nu se estompează odată cu trecerea timpului și nu dispare treptat în adâncurile puțului: dimpotrivă, se înalță și se întărește, se aude din ce în ce mai clar și acum, a ajuns la margine! Vocea are inspirație, dinamism și intensitate, devine narativă și țese tapiseria poveștilor vieților pierdute ale atâtor oameni care, conform legii care guvernează condiția umană, au cedat destinului lor, nefericiți, neapărați, slabi, neputincioși, fatali. Dar nararea are și un scop - și nu trebuie să-l ascundă: construiește treptat o reglementare de conturi cu oamenii și situațiile trecutului, prin evidențierea efortului îndelungat, persistent, neclintit al eroinei extraordinare de a se confrunta cu obstacolele inflexibile ale "ar trebui" -urilor altora și cu fălcile zdrobitoare ale realității publice, pentru a le lăsa în urmă și a scăpa.