Inițial, instituția Bătrânului era asociată cu viața monastică. Fiecare călugăr novice, în calitate de "subordonat", avea Bătrânul său, adică un călugăr mai în vârstă, experimentat și înțelept, care îl îndruma în viața ascetică. El îi datora o obediență absolută.
În ultimele decenii, termenul de Bătrân a fost folosit cu un sens diferit față de cel menționat mai sus. Deoarece era atribuit călugărilor sau ieromonahilor ale căror influențe spirituale se extindeau asupra creștinilor din afara Mănăstirilor sau Schiturilor lor. Chiar și preoților căsătoriți, ale căror vieți divine, acțiuni și daruri erau acceptate și admirate de turma lor.
În această serie, viața unei astfel de persoane este condensată în câteva pagini în fiecare număr, astfel încât cititorul să poată înțelege în cele din urmă ce îl distinge în rândurile "Bătrânilor contemporani".