Inițial, instituția Bătrânului era legată de viața monahală. Fiecare călugăr novice, în calitate de "subordonat", avea Bătrânul său, adică un călugăr mai în vârstă, experimentat și înțelept, care îl îndruma în viața ascetică. El îi datora ascultare absolută.
În ultimele decenii, termenul Bătrân a fost folosit cu un sens diferit față de cel de mai sus. Deoarece era atribuit călugărilor sau ieromonahilor ale căror influențe spirituale se întindeau și asupra creștinilor din afara Mănăstirilor sau Schiturilor lor. Chiar și preoților căsătoriți, ale căror vieți dumnezeiești, acțiuni și daruri erau acceptate și admirate de turma lor.
În această serie, viața unei astfel de persoane este condensată în câteva pagini în fiecare număr, astfel încât cititorul să poată înțelege în cele din urmă ce îl încadrează în rândurile "Bătrânilor Contemporani".