De la cititorii cărții "Din fericire, am fost învinși, tovarăși" și a scrisorii mele către Mikis Theodorakis pe 7-9-03, cu ocazia "petrecerii" pe care a organizat-o la sfârșitul lunii august a aceluiași an în Makronisos, am primit mai multe scrisori, unele laudative, altele critice.
Am răspuns la unele dintre ele, la altele nu.
Nu a fost din indiferență sau pentru că le-am considerat nedemne de un răspuns. Dimpotrivă. Unele dintre aceste scrisori nu se limitează doar la probleme legate de istoria noastră recentă. Ele ating subiecte contemporane de interes general care domină mai mult sau mai puțin gândurile fiecărui cetățean cu spirit critic, probleme cheie care deschid sau închid orizonturi și în cele din urmă determină calea noastră națională.
Estimarea mea este că, cu dominanța ideologică a Stângii, în ciuda înfrângerii sale în Războiul Civil, și cu impunerea pozițiilor sale în probleme politice și ideologice cruciale, viața noastră ideologică a căzut într-un impas profund, a intrat în comă.
Societatea greacă nu este capabilă să interpreteze lumea modernă, nu poate să-și sincronizeze ritmul cu ritmul Istoriei. Unii dintre cititori subliniază această realitate și încearcă să o interpreteze.
Am considerat potrivit și util să răspund deschis la unele dintre aceste scrisori. Cititorul va judeca dacă am făcut bine sau nu.