Cotidianul existenței noastre "în spațiu și timp" ne face să credem că aceste concepte sunt evidente în sine. O iluzie, datorată puterii obișnuinței, se prăbușește atunci când omul încearcă să localizeze spațial și temporal Universul. Atunci spațiul încetează să mai fie "ceva" absolut în care lucrurile sunt plasate și se mișcă, iar timpul încetează să călătorească unidirecțional ca o săgeată care se deplasează de la trecut spre viitor prin "acum", momentul prezent pe care îl trăim. Aceste concepte, pe măsură ce observăm Big Bang-ul și studiem originea și evoluția Universului, se extind, se contractă, suferă distorsiuni, geometrice și nu numai, și creează pliuri spațiu-timp, creând o imagine magică a lumii, necesară, totuși, și mai "realistă", pentru o interpretare mai profundă a fenomenelor și evenimentelor din mediul cosmologic. Deci, o invitație pentru o călătorie în Univers la o viteză apropiată de viteza luminii, o călătorie în viitor care ne va menține, metaforic și literalmente, veșnic tineri în comparație cu "frații noștri gemeni" care vor rămâne pe Pământ. Îndrăznește!