Au existat eroi și morți eroice înainte și după Socrate, dar moartea sa a fost diferită de oricare alta. El nu a fost ucis de o suliță sau o sabie în luptă, ci a murit bând o cupă de otravă, condamnat la moarte ca un criminal...

În anul 399 î.Hr., curtea Atenei democratice l-a judecat pe Socrate pentru impietate și coruperea tineretului și l-a condamnat la moarte. De ce au ucis atenienii antici cel mai important filosof al lor? Poate societatea noastră să asigure mai bine libertatea de gândire și de vorbire decât Atena, pe care o citează ca pe un model? Ar trebui să admirăm pe Socrate? Sau atenienii au avut dreptate să-l ucidă?

Moartea lui Socrate a fost un eveniment deosebit de important pentru umanitate în secolele care au urmat, modelând modul în care percepem concepte precum eroismul și infamia, religia și viața de familie, libertatea individuală și puterea statului, intelectul și viața de zi cu zi. Și aceste concepte formează baza civilizației occidentale.

Având în vedere referințele contemporanilor săi (Aristofan, Xenofon și, desigur, Platon), Emily Wilson abordează moartea filosofului ca pe un eveniment istoric și ca pe un câmp de conflict al valorilor culturale.

Ea examinează modul în care moartea lui Socrate, și în special percepția că el a fost capabil să o controleze, a marcat viața sa mai mult decât acțiunile, credințele sau personalitatea sa.

Ea studiază, de asemenea, texte literare și filosofice, precum și opere de artă (de Cicero, Erasmus, Milton, Voltaire, Hegel, Brecht, etc.) care au ridicat probleme legate de putere, politică, religie, rolul minții și sensul vieții în lumina morții lui Socrate.