De ce nu ne adunăm, doamnelor?
Să repetăm ce vom spune la Adunare.
Hai, să nu pierdem timpul.
Încheiați-vă bărbițele.
Și ceilalți, cei care intenționează să vorbească!

Relația lui Minos Volanakis cu textele era vie, în continuă schimbare, evoluție. El le percepea ca organisme care respiră și se schimbă, în contactul lor cu regizorul, actorii și publicul. Pentru Minos Volanakis, implicarea cu textul nu se oprea la interpretarea sa sau montarea unei piese. Era o conversație deschisă.

După moartea sa, ne-am confruntat cu diferite versiuni, traduceri, interpretări ale operelor sale. În efortul de a oferi o imagine cât mai cuprinzătoare a gândirii sale, edițiile Bibliotheque au studiat arhivele, notele și înregistrările sale, pentru a ajunge la o unificare a viziunii sale pentru fiecare operă, care rămâne maleabilă și liberă; deschisă regizorului, actorului sau cititorului care dorește să o studieze, dar completă, sub lumina și inteligența creativă a lui Minos Volanakis.