Ce este dragostea și ce este în joc într-o întâlnire romantică? În această întrebare, Badiou oferă un răspuns fără precedent. Bazându-se pe dialectica filozofiei și psihanalizei, el reconstruiește într-un mod particular de convingător toate răspunsurile stabilite: mitologia romantică a dragostei ca o uniune extatică a îndrăgostiților, concepția teologică a dragostei ca o experiență a alterității, abordarea moralistică a dragostei ca un instrument de autoînșelare în slujba sexualității și, în cele din urmă, degenerarea postmodernă a dragostei într-un contract și aventură efemeră. El subliniază că dragostea are structura unui eveniment și este o transcendență a decalajului dintre cele două genuri, care, totuși, nu elimină asimetria subiectivităților de gen. Se diferențiază de dorință și plăcere și își mapează relația cu filozofia și politica.

"Percepția dominantă astăzi este că fiecare urmărește doar propriul interes. Dragostea, însă, este dovada opusului, deoarece este despre încredere în aleatoriu și necunoscut..."

A. B.