Esseurile "TEOLOGIA COMUNICĂRII" constituie o redare concisă a relației dintre comunicarea învățăturii dogmatice ortodoxe și domeniile Filosofiei, Psihologiei, Comunicării în masă și sfera Culturii și a Cinematografiei în general.
Ele exprimă și realizează o dimensiune a modului fundamental în care învățătura dogmatică ortodoxă și practica empirică pot comunica și transcende domeniile "științelor ontologice", proiectând o nouă dimensiune a Ființei ca o Societate a Iubirii în spațiile științei postmoderne și a alienării spirituale.
Poate că ele exprimă în primul rând încercarea de a transforma comunicarea seculară într-o Societate Superioară de textură ontologică, în care unirea sufletelor și a conștiinței nu se realizează în masă sau într-un mod alienant, ci ca o transcendență a psihologiei și a lumeșeniei, ca o înălțare și reînnoire a lumii sub lumina sfântă a unei Sinaxe Euharistice, realizată ca o înviere spirituală a creației rănite sub misterul Cuvântului întrupat.
Prin înlăturarea "epi" și transformarea într-o comunitate în cadrul spațiului teologic ortodox, comunicarea redescoperă esența propriei sale existențe, unica sa substanță esențială.
Și doar atunci se transformă din comunicare seculară în Societate Ortodoxă.