O narativă personală a perioadei cuprinse între 1941 și 2006, prin prisma memoriei și impresiilor, trecutului și prezentului - chiar și proiecții în viitor. Fotografii, cărți, cântece, radio, televiziune, decenii de reclame și titluri, contrastate cu conflicte personale și note din șase decenii de jurnale.

Dialect local, cuvinte ale vremurilor, slogane, mărci și nume pentru obiecte în continuă creștere, câștigă aici o voce. Vocea pe care o recunoaștem ca fiind vocea autorului se dizolvă și reapare constant. Ernaux face trecerea timpului tangibilă. Timpul în sine, nemilos, își narrează trecerea, exilând alți naratori în anonimat. O nouă formă de autobiografie apare, subiectivă și impersonală, privată și colectivă în același timp.