Acum ceva timp am publicat primul volum al cărții "Dogmatica Empirică", bazată pe discursurile orale ale binecuvântatului profesor Părinte Ioannis Romanides, cu cele patru capitole "Dogma și Etica", "Experiența revelației", "Purtătorii revelației" și "Monumentele revelației". Această carte a fost de fapt o introducere în dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe.
Cu această ediție, sunt abordate teme specifice, precum teologia Sfintei Treimi, creația lumii, căderea omului, întruparea Cuvântului, Biserica ca Trup al lui Hristos și comunitate de credință și viața de apoi.
Trebuie remarcat faptul că nu există o analiză dogmatică completă a acestor teme, conform întregii tradiții a Bisericii, ci temele dogmatice menționate mai sus sunt accentuate în termeni de experiență, adică sunt legate de cunoașterea lor empirică și în mod specific, se analizează modul în care dogmele sunt rodul experienței teofanice a Profeților, Apostolilor și Părinților și cum, ulterior, dogmele se transformă în experiență personală, adică devin sânge și hrană în organismul nostru spiritual.
Baza tuturor analizelor este că văzătorii - Profeți, Apostoli, Părinți - au cunoașterea autentică și directă a lui Dumnezeu și noi, cei care îi acceptăm și îi urmăm, avem cunoașterea indirectă a lui Dumnezeu, dar atunci când trăim cu adevărat în Biserică, putem dobândi cunoașterea directă a lui Dumnezeu.
[...]
(din prefața cărții)