"Anul 98 d.Hr. marchează terminus post quern pentru această lucrare, care în cele patruzeci și șase de capitole se ocupă de modul de viață și obiceiurile germanilor, un popor ale cărui triburi trăiesc la nord de fluviile Rin și Dunăre. Tacitus probabil decide să se concentreze asupra acestui popor deoarece crede că aceștia posedă toate elementele care pot forma un popor care poate rivaliza cu Roma, într-o perioadă în care Roma este departe de măreția sa anterioară.
Această monografie etnografică se bazează pe comparații și contrasturi între obiceiurile și obiceiurile romanilor și germanilor, dar nu în modul obișnuit și evident al etnografiilor. Comparările și contrasturile - altfel așteptate - ale lui Tacitus nu au un câștigător sau un învins final. Ele nu sunt create pentru a evidenția superioritatea Romei sau a Germaniei. Dimpotrivă, ele deschid un dialog în cadrul Romei despre caracteristicile și calitatea triburilor germanice și permit publicului să-și tragă propriile concluzii.
Cu toate acestea, Tacitus reușește să deschidă un dialog cu audiențele contemporane prin intermediul Germaniei, care au toate motivele să se întrebe despre dezvoltarea istorică a Germaniei, drumul pe care l-a parcurs de-a lungul timpului și rolul pe care l-a jucat în formarea Europei moderne. Întrebarea care îl neliniștește pe Tacitus este o întrebare contemporană: ce anume face germanii atât de reușiți?"