Ginny Elkin este o tânără scriitoare promițătoare cu probleme de sănătate mintală. Uneori, psihiatrii au descris-o ca fiind "schizoidă... cu procese mentale borderline psihotice." După ce a încercat diverse tratamente, ea începe în cele din urmă psihoterapia individuală cu Irvin Yalom la clinica ambulatorie a Universității Stanford.

"Fiecare zi devine puțin mai aproape" este un produs al contractului lor terapeutic, în care au convenit să înregistreze separat impresiile și sentimentele lor din fiecare sesiune. Paginile cărții dezvăluie pentru prima dată relația terapeut-client fără nicio ficțiune. Singurul element fictiv este numele clientei, deoarece a fost necesar să-i fie ascunsă identitatea din motive de confidențialitate medicală. În acest schimb de note, care aproape seamănă cu un roman epistolar, urmărim cum Yalom, în vârstă de treizeci și nouă de ani, și pacienta sa de douăzeci de ani se luptă să stabilească o relație de intimitate și încredere care va contribui crucial la vindecare.

Dar cea mai mare magie care a intrat vreodată în viața mea nu sunt cuvintele, ci sentimentele adevărate și acțiunile adevărate, cum ar fi plânsul și zbuciumul. Mă pierd în vorbit. [...] Am stat ca lutul în acel fotoliu prefăcându-mă că am sentimente și formă.

Ginny

Parcă își aduce propriul fundal gri și îl aranjează foarte abil în primele minute ale orei. Foarte curând, sunt prins în dramă. Simt lumea așa cum o simte ea: o melancolie ciudată, bizară, ciclică. Încep să împărtășesc aceeași disperare.
Dr. Yalom

"În interior, totuși, mă întrebam dacă într-adevăr descrierile sesiunilor terapeutice ar constitui o lucrare literară publicabilă, cu două personaje foarte distincte și două stiluri literare recognoscibile, oarecum ca un roman epistolar. [...] Urmând sugestia unor cititori care au găsit manuscrisul dificil de abordat fără un material explicativ, și a unora care doreau să știe ce s-a întâmplat cu Ginny după psihoterapie, Dr. Yalom și Ginny au scris fiecare un Cuvânt Înainte și un Epilog la un an și jumătate după ultima lor sesiune terapeutică. Aceste note adaugă într-adevăr informații și explicații semnificative atât la nivel personal, cât și teoretic."

"Cu toate acestea, încă cred că partea centrală poate fi citită ca un roman, ca o poveste a două persoane care s-au întâlnit în intimitatea tête-à-tête-ului psihiatric și acum ne permit să îi cunoaștem așa cum s-au cunoscut ei."

Din cuvântul înainte de Marilyn Yalom