Jenny Elkin este o tânără autoare promițătoare cu probleme de sănătate mintală. De-a lungul timpului, ea a fost caracterizată de psihiatri ca fiind "schizoidă... cu procese cognitive borderline psihotice". După ce a încercat diverse terapii, în cele din urmă începe terapia psihanalitică individuală cu Irvin Yalom la clinica externă a Universității Stanford.

"În fiecare zi un pic mai aproape" este produsul contractului lor terapeutic, în care au convenit să înregistreze separat impresiile și emoțiile lor din fiecare sesiune. În paginile cărții, relația dintre terapeut și pacient se dezvăluie pentru prima dată fără nicio ficțiune. Singurul element fictiv este numele pacientului, deoarece ascunderea identității sale a fost necesară din motive de confidențialitate medicală. În acest schimb de note, care seamănă cu un roman epistolar, urmărim pe Yalom, în vârstă de treizeci și nouă de ani, și pe pacienta sa de douăzeci de ani, în timp ce luptă să stabilească o relație de intimitate și încredere care va contribui crucial la vindecare.

Dar cea mai mare magie care a intrat vreodată în viața mea nu sunt cuvintele, ci sentimentele și acțiunile adevărate, precum plânsul și loviturile. Mă pierd când vorbesc. [...] Am stat ca lutul în fotoliul acela, pretinzând că am emoții și formă.

Jenny

Este ca și cum aduce propriul ei peisaj gri și îl pune abil în mișcare în primele minute ale orei. Destul de repede, mă încurc în dramă. Simt lumea așa cum o simte ea: o melancolie stranie, ciudată și ciclică. Încep să împărtășesc aceeași disperare.
Dr. Yalom

"Dar în interiorul meu, mă întrebam dacă într-adevăr descrierile sesiunilor de terapie ar constitui o lucrare literară publicabilă, cu două personaje foarte distincte și două stiluri literare recunoscute, ca un roman epistolar. [...] După o sugestie din partea unor cititori care au considerat manuscrisul dificil de abordat fără materiale explicative, dar și din partea celor care au vrut să știe ce s-a întâmplat cu Jenny după terapie, Dr. Yalom și Jenny au scris și un Prefață și un Epilog, fiecare la un an și jumătate după ultima lor sesiune de terapie. Aceste note adaugă într-adevăr informații și explicații semnificative atât la nivel personal, cât și teoretic."

"Cu toate acestea, eu încă cred că partea centrală poate fi citită ca un roman, ca o poveste a două persoane care s-au întâlnit în intimitatea tête-à-tête-ului psihiatric și acum ne permit să le cunoaștem așa cum s-au cunoscut unul pe celălalt."

Din prefața scrisă de Marilyn Yalom