În această lucrare clasică, crima devine un pretext pentru Dostoievski de a scoate la iveală tot ce este bun și rău, virtuos și necinstit, măreț și meschin ascuns în vastul regat al lumii noastre interioare, pe care o luminează din plin, permițând cititorului să o exploreze de la un capăt la altul fără a avea nevoie de un ghid.

Și în "Idiotul", ca în toate lucrările marelui autor, armonia internă este omniprezentă și atrage fără efort cititorul în dansul valorilor morale, mai înalte sau mai joase, obligându-l pe parcursul întregii lucrări să vadă antiteza sinelui său social fals și să fie constant în circuitul autocriticii și autocontrolului.