Este uimitoră primordialitatea iubirii, așa cum reiese din Evanghelia Bisericii. S-ar putea să ne întrebăm ce mai rămâne de spus, deoarece evanghelistul Ioan L-a definit pe Dumnezeu Însuși ca fiind iubire (1 Ioan 4:8) și apostolul Pavel a rostit imnul iubirii (1 Corinteni 13)!
Și totuși, pentru ca Biserica să fie cu adevărat Biserica, trebuie să aducă în mod constant Evanghelia (adică vestea bună, că iubirea este singurul mod de viață care are cu adevărat un viitor fără sfârșit, deoarece este modul de existență al Celui care nu are sfârșit) în fiecare eră și pentru fiecare persoană. Este necesar, prin urmare, ca credincioșii înșiși nu doar să repete textele Scripturii, ci să trăiască în așa fel încât viețile lor să reveleze vestea bună, iar cuvintele lor să fie o mărturie a Evangheliei, exprimată în limbajul momentului prezent.
[...]
(din prefața cărții)