Lucrarea, intitulată De vita beata, aparține categoriei de cărți ale filosofului, poetului, dramaturgului și politician roman Lucius Annaeus Seneca cel Tânăr (4 î.Hr. - 65 d.Hr.). Această lucrare este a cincea dintr-o serie de doisprezece lucrări ale lui Seneca, care au fost numite "Dialoguri" de la cuvântul sermones (Dialoguri), pe care Seneca însuși le-a dat acestor scurte lucrări sub forma de scrisori. Această lucrare a fost scrisă probabil în anul 58 sau puțin mai devreme și este adresată fratelui mai mare al lui Seneca, Gallio, precum și cititorului de filosofie stoică. Aceasta tratează despre bogăție, avere și comportament virtuos în viața posesorului acestor bunuri și cum acest comportament duce la fericire. Cu ajutorul bogăției și al averii, orice persoană virtuoasă poate atinge fericirea, deoarece virtutea este singura cale către fericire. Sfârșitul lucrării lipsește.
Le datorăm păstrarea și originea textului codexului ambrosian din Milano (secolul al XI-lea) și copiilor săi. Titlul De vita beata a fost ales de Seneca, dar editorii ulteriori au scris: Ad Gallionem de vita beata, deoarece se presupune că Seneca "discută" cu acest frate.