Miracol venirea ta; Alt miracol atingerea ta; Miracol întregul tău ființă. Miracol tot ce simt și tu nu știi; Toate minunile.

Acum te iubesc și mai mult. În fața mea, nici măcar iubirea nu îndrăznește să spună cât de mult o iubește. Nu îndrăznește, pentru că în magnitudinea iubirii am umilit-o.

[...] În ceea ce privește "Cele două iubiri", cred că este o carte de valoare literară semnificativă, în care dispoziția poetică a autorului, care de multe, multe ori atinge poezia în proză sau, mai exact, ceea ce numim astăzi proză poetică, se leagă armonios cu înțelepciunea neafectată, în timp ce inocența și sensibilitatea sufletului tremurător, împreună cu puritatea, limitează drastic, în cele din urmă, realitatea dură a vieții. [...]

(Giorgos Markopoulos, din nota introductivă a cărții)