În această carte sunt publicate texte, majoritatea dintre ele fiind prezentate la diverse conferințe și seminarii teologice și au generat diverse discuții.

Aceste texte au un element comun și un numitor comun, și anume că se referă la modul în care Sfinții Părinți teologizau, acei autentici învățători ai Bisericii, în relație cu un fenomen care a apărut recent în afara Greciei și, din păcate, s-a transferat și în țara noastră, și anume teologia numită post-patristică.

Primele capitole se referă la teologia post-patristică, care încearcă să se desprindă de terminologia Părinților și analizează această problemă prin teologia bisericească. Capitolele următoare, în special de la al șaptelea (7) înainte, se referă la experiența și învățătura Părinților din toate timpurile, care reprezintă învățătura și experiența Bisericii. Vedem acest lucru în învățătura Sfântului Grigorie Palama, în Patrologia profesorului Panagiotis Christou, în Filocalia Sfântului Nicodim de la Muntele Athos și în Liturghia Divină necreată descrisă în cartea Apocalipsei și trăită de sfinți în fiecare eră, ca un scop escatologic. Astfel, toate capitolele acestei cărți constituie o unitate. [...]

(din introducerea cărții)