Este permis în timpurile de criză să ne abatem de la textul constituțional în numele interesului public? Este salvarea țării un principiu supra-constituțional care prevalează asupra legitimității constituționale "tipice" conform principiului "salus populi suprema lex esto"? Poate că supraestimăm rolul puterilor străine și dimensiunea economică în istoria politică și constituțională greacă în detrimentul rolului indivizilor? Autorul abordează aceste întrebări prin analiza evenimentelor constituționale din 1935, de la mișcarea venizelistă din 1 martie până la restaurarea monarhiei pe 3 noiembrie 1935. Studiul încearcă să evidențieze evenimente necunoscute sau noi dimensiuni ale evenimentelor cunoscute din perioadă, precum și să integreze evenimentele constituționale din 1935 în contextul mai larg al crizei parlamentarismului din perioada interbelică.