Pallis, deși inițial un purist, a devenit unul dintre principalii susținători ai demoticismului împreună cu Psycharis - care l-a influențat profund cu "Călătoria mea" (1888) - și Eftaliotis. Întreaga sa operă, originală și tradusă, este dedicată apărării limbii grecești demotice, fiind totodată principalul finanțator al mișcării demotice, susținând scriitori și autori precum Palamas, Xenopoulos, Philintas, P. Nirvana, publicații precum "Numas" - în care a publicat numeroase articole, studii, etc. - "Laos", "Acropolis", precum și ediții de cărți și broșuri legate de problema limbii.
Traducerea sa a Iliadei (1904) este și astăzi (împreună cu traducerea lui Kazantzakis - Kakridis) o realizare de neegalat, în ciuda demoticismului său extrem, cu care a fost redată, precum și a omisiunilor (întreaga Rapsodie N lipsește, precum și fragmente din alte rapsodii).
Potrivit lui Em. Kriaras, "cu această inițiativă de traducere [...] el a vrut în primul rând să demonstreze că limba demotică era suficientă pentru a transmite chiar și cele mai valoroase creații ale timpurilor. El a căutat, de asemenea, să facă epopeea homeriană proprietatea poporului...". Textul folosește cuvinte din viața montană, rurală și spiritul, integral, al klephtilor și armatolilor (tsarouchia, touzloukia, kapetanios, Elimbiotis), dar aceste slăbiciuni nu sunt suficiente pentru a distruge impresia excelentă lăsată cititorului de fapta poetică a lui Pallis. S-a observat pe bună dreptate că Iliada este mai mult decât o traducere; este o încercare de a transforma antica homeriană într-un vorbire vernaculară pură.