Filosoful greco-american A. Kiarina Kordela încearcă, prin lucrările sale, să analizeze și să reinterpreteze modernitatea capitalistă, combinând instrumentele și conceptele psihanalizei lacaniene cu noțiunea de biopolitică foucaultiană, în perspectiva lecturii operelor lui Spinoza și Marx.
Cu textul "Capital: cel puțin ucide timpul", Kordela dezvoltă o teorie a temporalității și istoricității bazată pe două poziții. În primul rând, în cadrul capitalismului cosmic, sistemul semantic (limbajul) și sistemele economice, precum și subiectivitatea - deoarece subiectul vorbitor este subiectul semnificației - sunt sisteme confesionale de valoare. În al doilea rând, timpul și realitatea socială sunt legate între ele în termeni de cauzalitate imanentă spinozistă, în care cauza (timpul a priori) este rezultatul propriilor sale rezultate (realitatea empirică). Această cauzalitate își lasă amprenta nu numai asupra fanteziei și dorinței, ci și asupra a ceea ce se numește și gândire productivă și istorie dezvoltătoare. Dacă dorim să dobândim o înțelegere cu adevărat radicală a temporalității și istoricității, raționalitatea cosmică (inclusiv istoriografia) trebuie să-și realizeze propria circularitate sau caracterul său imaginar.