Tempera cu ou este o tehnică cunoscută încă din antichitate și a servit cu succes eforturile artiștilor de a-și exprima preocupările și viziunile picturale.

Această carte înregistrează vasta experiență a lui G. Kordis în utilizarea tempera cu ou, pe care, după numeroase încercări și cercetări de laborator, o combină cu un anumit tip de subpictură. El încearcă să arate cum această tehnică, care constituie o propunere tehnologică personală, poate fi combinată cu stilul tradițional bizantin, stabilit de secole pe teritoriul elenismului ca modalitatea adecvată de a reda icoanele ortodoxe.

În primele capitole ale primei părți, este descris rolul vizual, dar nu și cel "semnificativ", al culorii. Autonomia vizuală a sistemului de pictură bizantin este examinată, cu o referință contrastantă la sistemul de pictură naturalist occidental și alte propuneri vizuale contemporane. Fundamentele concluziilor sunt încercate printr-o analiză a lucrărilor selectate de pictură bizantină și post-bizantină. Există o descriere detaliată a tehnicii tempera cu ou cu subpictură și o evaluare bazată pe funcționalitatea sa în cadrul sistemului de pictură bizantin.

În a doua parte, tehnica tempera cu ou cu subpictură este prezentată la nivel de laborator. Mai specific, sunt prezentate tehnici pentru pregătirea suportului (lemn), tehnici de aurire și, în principal, cum sunt pictate peisajele, veșmintele, obiectele, fețele și compozițiile cu tehnica tempera cu ou cu subpictură.

Există, de asemenea, anexe cu imagini din ansambluri murale și icoane portabile pictate cu tehnica prezentată în carte.