[...] Cu toate acestea, nu am încetat niciodată să scriu, nici măcar atunci. Doar că acum scriam gânduri, reflecții, întrebări, probleme tehnice, comparații, analogii, teorii despre artă, expoziții, muzee, cărți, călătorii, pentru mine însumi. În această încercare de imparțialitate intelectuală, parabolele dintre diferite culturi ale Vestului-Răsăritului, Nordului-Sudului, arhaicului-decadentului erau dominante. În acest vârtej al noilor cunoștințe, eram ghidat de un mit al Ariadnei: umblam pe urmele elenismului. Acesta era scopul și sfârșitul și ținta pentru săgețile din tolba mea.

Încă o observație: Aceste texte au fost scrise pe parcursul a cincizeci de ani și pentru diferite scopuri: Volumul prezent are Grecia ca temă centrală. Cel de-al doilea este despre artă. Cel de-al treilea este cel care mă interesează cel mai mult. Nu are o temă specifică. Vorbește cu gura inspirației spontane și a bucuriei momentului. Nu urmează niciun plan sau logică, ci asociațiile inconștiente și nelegate ale unei compoziții simultane alcătuite din reprezentări, senzații și emoții: un capriciu. [...]

(din Nota autorului)