Se proclamă că nu există o continuitate între grecii antici și cei moderni, nici măcar cu cei din Imperiul Bizantin. Astfel, teoria lui Fallmerayer este reînviată în diverse moduri științifice.
Este adevărat că a fost dificil să existe o prezență continuă și stabilă a grecilor în condițiile de subjugare și sclavie. Cu toate acestea, lumea greacă este o prezență continuă și dinamică și adesea prevalează asupra "cuceritorului sălbatic" (ferum victorem), cum spune Horace. Elementul grec a reușit să depășească chiar și reacțiile creștine extreme și să ofere permeabilitate universală creștinismului. Impunerea culturii spirituale și lingvistice asupra celui care domină oficial din interior este cea mai irefutabilă dovadă a continuității grecești.
Se susține, de asemenea, că orice urmă de grecește a fost pierdută în marea de elemente de populație care au inundat teritoriul grec ca invadatori. Prezența acestor popoare și a altora în teritoriul grec este incontestabilă. Cu toate acestea, ceea ce a scăpat lui Fallmerayer și urmașilor săi de astăzi este acest fapt foarte important: niciun astfel de popor nu a devenit puterea dominantă. Dimpotrivă, de-a lungul timpului, lumea greacă a asimilat elemente străine.