Mișcările din întreaga lume contestă aproprierea resurselor naturale, a spațiilor și serviciilor publice, a cunoașterii și a rețelelor de comunicare de către o mică oligarhie. Toate aceste lupte ridică o revendicare și se bazează pe un principiu: comunul.

Pierre Dardot și Christian Laval arată de ce acest principiu este acum impus ca termenul central al alternativei politice pentru secolul al XXI-lea: el conectează lupta anticapitalistă și ecologia politică prin cererea de "comune" împotriva noilor forme de apropriere privată și de stat; el structurează luptele practice cu cercetarea asupra guvernării colective a resurselor naturale și informaționale; el dictează noi forme democratice care aspiră să preia ștafeta de la reprezentarea politică tradițională și monopolul partidelor.

Potrivit autorilor, însă, comunul nu se încadrează în sfera substanței umane sau a naturii lucrurilor, ci în sfera activității umane în sine: doar o practică a comunului poate decide ce este "comun", asigura că anumite lucruri sunt exclusiv pentru utilizare comună și produce reguli obligatorii și obligatorii pentru oameni. În acest sens, comunul cere o nouă instituție a societății de către societate însăși: o revoluție.