Istoria în mare parte este ierarhică: are de-a face cu împărați, președinți, prim-miniștri și generali; cu state, armate și companii; cu ordine de sus. Chiar și istoria "din jos" se referă în general la sindicate și partidele muncitorești. Dar se întâmplă acest lucru pentru că instituțiile ierarhice creează arhivele de care se bazează istoricii? Astfel, nu pierdem din vedere rețelele sociale informale, mult mai puțin studiate, care sunt adevăratele surse de putere și forțe ale schimbării?

Secolul al XXI-lea a fost salutat ca Epoca Rețelelor. Cu toate acestea, așa cum argumentează Neil Ferguson aici, rețelele au fost întotdeauna printre noi, de la structura creierului la lanțul alimentar, de la arborele genealogic la francmasonerie. De-a lungul istoriei, ierarhiile stabilite în turnuri înalte pretindeau că guvernează, dar adesea puterea reală se găsea dedesubt, în piața orașului. Deoarece rețelele au tendința de a inova. Și ideile revoluționare sunt dispersate prin rețele. Faptul că teoreticienii conspirației își place să viseze despre astfel de rețele nu înseamnă că ele nu există.

De la cultele Romei antice la dinastiile Renașterii, de la părinții fondatori la Facebook, cartea povestește ascensiunea, căderea și renăscerea rețelelor, arătând cum teoria rețelelor - concepte precum clusterizarea, gradele de separare, legăturile slabe și fazele de tranziție - schimbă modul în care înțelegem trecutul și prezentul.

Dacă "Evoluția banilor" a pus Wall Street în perspectivă istorică, "Piața și Turnul" face același lucru pentru Silicon Valley. De asemenea, face o predicție îndrăzneață despre ierarhiile care vor rezista acestei noi valuri de perturbare a rețelelor - și cele care vor cădea.