Citind cartea, cei care au trăit o parte din viața lor sau cel puțin copilăria în Albania înainte de anii '90, se pot recunoaște doar în ea, în copilăria și tinerețea lor, în culori și evenimente, gesturi și mirosuri, povești și incidente amuzante, limbajul și diverse obiecte ale acelei perioade, pe scurt, trecutul nostru comun și aproape uniform, care a trecut ireversibil dar nu a fost uitat. Lucrarea lui Demneri ne ajută să-l reamintim înainte ca o altă eră să-i ia locul - de exemplu, prezentul, cu propriile sale caracteristici și uniformitate [...].
Societatea fiecărei ere creează propria sa modalitate de viață, propriile reguli, obiceiuri, preferințe și idealuri, judecăți și comportamente, pe scurt, o viziune specifică, pe care o exprimă prin produsele pe care le produce. Într-un fel, oamenii devin victimele a ceea ce ei înșiși creează. Indiferent de natura sa, ideologică, industrială, utopică, virtuală, vine un moment în care produsul exercită inevitabil tirania asupra societății care l-a creat. Când această tiranie atinge apogeul, oamenii își încep eforturile de a se elibera de ea. Este momentul întrebărilor și ridicării de întrebări. Totuși, nu pentru mult timp. Pentru că este foarte dificil, aproape imposibil pentru un grup social să înceteze să producă tot mai mult. Noi produse - nouă tiranie. Perioada intermediară dintre cele două tiranii este cea mai frumoasă în cursul unei societăți. Este un aspect profund al răscoalei sale tăcute.

Alket Tsani