În toamna anului 1943, rebelii iau ostatic tatăl lui Kalliopi, în vârstă de nouă ani, iar câteva zile mai târziu, marea îi aduce trupul. În iarna anului 1945, tatăl lui Nikos este ucis de ofițeri de securitate cu baionete. Opt ani mai târziu, în 1953, Kalliopi și Nikos se îndrăgostesc și devin un cuplu pentru o viață, unde acuzațiile reciproce despre cine a ucis tatăl cui dintre susținătorii partidelor izbucnesc din când în când. Amenințarea arestării lui Nikos de către dictatura militară în aprilie 1967 aduce haos total. Câteva luni mai târziu, Kalliopi ajunge într-o clinică psihiatrică și este supusă terapiei cu electroșocuri.

O carte despre povești care trebuiau să rămână ascunse, care nu puteau fi rostite, pentru că nimeni nu putea suporta să le articuleze. Despre Războiul Civil și boala mentală. Despre stigmat, despre traumă, despre lupta cu demonii noștri interiori și cu demonii din exterior, despre cum tot ce se întâmplă într-o țară zguduie iremediabil casele sale una câte una. Și despre un adolescent, învăluit în norul celor nespuse, care învață să trăiască cu nebunia și pierderea, oscilând între distrugere și creație. Dar și o carte despre mesele de familie aranjate cu flori în vaze, despre muzică liniștitoare, despre cărțile care ne formează, despre "degetul tatălui care îți înfășoară palma mică și te ajută să mergi în picioare", despre antologia fără margini a proverbelor bunicii analfabete, care te salvează în momentele dificile. Despre dragoste, afecțiune, ideologie, credință, reconciliere și iertare, despre ceea ce ne face rezistenți și ne menține în viață.