În carte, sunt examinate procesele prin care piața muncii a fost modelată și industria din Pireu s-a dezvoltat, în timp ce muncitorii care au lucrat în fabricile de textile, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în perioada interbelică, vin în prim-plan.
În fabricile de textile, fluctuația numerică a unei mari părți a forței de muncă, care era angajată și concediată constant, ocazional și neregulat, în funcție de comenzile primite, a fost un element fundamental de flexibilitate pentru afaceri, dar a necesitat tehnologie specifică și un grad ridicat de mecanizare. Salariile pe bază de producție, sistemele de subcontractare, amenzile și extinderea duratei zilei de lucru constituie diversele metode prin care productivitatea a fost crescută și disciplina muncii a fost menținută.
Munca salariată a constituit o experiență decisivă pentru bărbații și femeile orașului în noile relații sociale ale capitalismului industrial. Experiența muncii a fost, de asemenea, definită de gen, care a jucat un rol important în divizarea muncii, formarea abilităților, structura salariilor zilnice și exprimarea acțiunii colective. Concentrarea asupra dimensiunii de gen a muncii salariate permite emergența relațiilor de putere între clase sociale și în cadrul claselor.
Studiul contestă viziunile istoriografice stabilite, propune o modalitate diferită de a citi istoria socială și economică și utilizează arhivele întreprinderilor industriale pentru a se concentra asupra procesului de muncă în spațiile de producție în sine.