Cât de nemilos este timpul? De ce, omorându-și membrii, ofilindu-și pielea, neutralizându-și vigoarea fizică, a lăsat intactă atingerea și viziunea ei care cunoștea atât de perfect frumusețea? Dar frica ei nu s-a născut din timp, ci din oameni și din condamnarea lor asupra existenței ei feminine. Și ea ura acea frică. Și iubea în absența ei. Dar calul era al ei. Singurătatea lui era singurătatea ei. Acum nu se mai putea rezigna.