Managementul pandemiei Covid-19 a adus în prim-plan o adevărată "pandemie a interpretărilor" referitoare la Constituție, instituții, drepturi, democrație, precum și la relația dintre stat și globalizare și Uniunea Europeană. Întrebările care au apărut în dialogul public au fost diverse și provocatoare. A fost Constituția perturbată de restricțiile impuse drepturilor și funcționării democrației? A fost autonomia politicului afectată de suveranitatea "experților"? Cum este abordată lărgirea inegalităților și cum sunt formulate dilemele politice în timpul pandemiei? Globalizarea se retrage într-adevăr și statele-națiune dominante revin în forță? Keynesianismul tradițional reînvia sau apare un "nou tip" de intervenționism? Cum este evaluată acțiunea intervenționistă a UE și în ce fel trece gestionarea crizei prin unificarea economică și politică a Europei?
Deconstrucția miturilor "pandemiei interpretative" devine o oportunitate de a reflecta asupra viitorului constituționalismului la două niveluri: în primul rând, prin restaurarea conceptului de Constituție ca tehnică a verificărilor și echilibrului care permite autodeterminarea democratică împotriva oricărei forme de tiranie. În al doilea rând, prin redescoperirea virtuților unei societăți solide de partajare și participare egală, în care "democrația socială" se întâlnește cu îndatoririle etice reciproce ale cetățenilor.