Mergeți printre noi în Omonia, în centrul Atenei, în cea mai aglomerată parte a orașului. "Unde Dumnezeu m-a adus", la Policlinica Ateniană, în mijlocul durerii bolilor și a morții. Treizeci și trei de ani "ca o zi"! Neobservat de mulți. Profesorul de Medicină K. Alivizatos i-a spus: "Părinte, nu te-am văzut, nu te-am cunoscut. Oh, oh, oh, să te avem atât de mulți ani și să nu te cunoaștem!"

Din deșertul inaccesibil al Kausokalyviei, Dumnezeu l-a trimis în lume, la "oaia pierdută" a Sa, la noi! A adus lumina lui Hristos în casele toleranței. A vrut chiar să meargă să locuiască cu hippie-ii din Matala, fără, desigur, păcate. "Ceea ce citim în Sinaxare, în Viețile Sfinților, și ne minunăm, le-am trăit, s-au întâmplat lângă noi." Discursul său este dulce, profund teologic, poetic, ca un roman. O surpriză continuă. Ne bucurăm de cuvintele lui! Darul său uimitor, un caz unic, rodul unei lupte excesive. "Semnele vieții sale sfinte sunt o moștenire pentru întreaga noastră generație!"

Ni s-a trimis multă lumină în întunericul în care trăim. "Lumina stelei lui nu ne-a ajuns încă. Nu am înțeles cuvintele lui." Briza spirituală revigorantă a început deja să sufle! Lumea așteaptă pe Sfântul Porfirie!