Este exercitarea coerciției statale în probleme bioetice legitimă într-o democrație liberală? Această carte caută motivele coerciției bioetice în etica autonomiei. Punctul său de plecare este argumentul lui Ronald Dworkin din monografia sa Dominia Vieții pentru posibilitatea constituțională de a stabili dreptul la avort și eutanasie ca un drept în mod esențial al libertății religioase. Cu toate acestea, autorul justifică acest punct de plecare reglementatoric doar în cadrul unei filosofii kantiene a dreptului reînnoite și îl îmbogățește cu o metodologie înrădăcinată în filosofia politică a lui John Rawls. Cititorul este chemat să reflecteze asupra legitimității problemei filosofice relevante din interiorul principiilor etice și politice fundamentale care, în conținutul lor, fac posibilă conviețuirea noastră în condiții de libertate și egalitate, dar în lumina celor mai insolubile cazuri de interpretare și aplicare; din perspectiva, adică, a unei casuistici critice.

(Contra)exemplele critice sunt legate în primul rând de etica relațiilor interpersonale directe, în special relațiile sexuale și relația de încredere dintre medic și pacient, și în continuare, de tratarea eclectică a dilemelor practice puse de dezvoltarea recentă a biotehnologiei, în special în ceea ce privește clonarea umană reproductivă, protecția identității noastre genetice și garanțiile de egalitate distributivă în domeniul progresului științific fără precedent. Focalizarea problemei filosofice este mai degrabă judecătorul decât legiuitorul: suferințele celui dintâi, în ceea ce privește hotărârea judiciară dorită, ar trebui să servească ca lecții pentru cel din urmă, în ceea ce privește reglementările legislative adecvate.