Subiectul cărții este limbajul metafizicii. Cuvinte precum Dumnezeu, suflet, nemurire, par a fi înțelese în mod comun.
Dar ce poate însemna "înțelegerea" în cazul cuvintelor care se referă la sensuri non-sensibile?
Centaurele, sirena, sfinga, unicornul pot fi de asemenea înțelese corect în sensul lor (toți înțelegem ce înseamnă), dar sensurile la care se referă nu există și sunt imaginare.
Ce cale sau metodă de cunoaștere ne poate asigura controlul asupra realului sau imaginarului în cazul limbajului folosit de metafizică?

În carte, limbajul referirilor la posibilitatea existenței umane după moarte este propus ca un domeniu de control. Sensul vieții de zi cu zi a oamenilor este judecat de afirmarea sau negarea acestei posibilități: ierarhia priorităților individuale și colective, formarea și varietatea formațiunilor culturale istorice.

Problema explorată în carte este criteriul și calea cognitivă pentru afirmarea sau negarea empirică a posibilității de nemurire umană.